Scrierea Cuneiforma

Scrierea cuneiformă (din limba franceză: cunéiforme) este printre primele forme de expersie scrisă din lume. Scrisul a fost inventat, probabil, cu aproximativ 5000 de ani in urmă, şi consistă din cuie săpate în piatră sau imprimate pe tăbliţe de argilă, folosit de unele popoare orientale antice.
La început, ei desenau imagini, dar apoi acestea s-au transformat în simboluri în forma de cuie, care sunt denumite scriere cuneiformă. Sumerienii erau caracterizaţi ca fiind un popor politeist folosind scrierea cuneiformă pe plăci de ceramică sau lut. Obiecte diferite erau reprezentate prin simboluri diferite, iar numărul acestora era prezentat prin repetiţie. (sute de mii de plăci cu astfel de scrieri au fost găsite de arheologi în zona Mesopotamiei).’
Limba şi cultura anticului Sumer au rămas un secret până la mijlocul secolului al XIX-lea când arheologii au început să dea la iveala pe teritoriul Irakului vaste depozite ascunse de tăbliţe de argilă. Unele dintre ele, vechi de aproximativ 4.000 de ani, alcătuiesc cel mai vechi manual de medicină cunoscut în lume. De asemenea, necesităţile administrative au stimulat inventarea unei forme de scriere specifică, realizată prin incizii în plăcuţe de argila cu mici cuie. Sumerienii sunt probabil responsabili pentru aceasta cultură urbană timpurie, care s-a răspândit către nord, de-a lungul Eufratului. Cuneiforma a fost scrierea tipică a tuturor civilizațiilor mesopotamiene. Colecțiile de tăbliţe de argilă descoperite reprezintă şi cele mai vechi biblioteci cunoscute din istoria umanităţii.’ Se știe ca sumerienii au fost inventatorii scrisului, adică ai primului ansamblu de simboluri care au redat limbile folosite: hurta (vorbită în Siria), hitita (în Turcia), urarteana (în Armenia), elamita (în Iran) etc. Cele mai vechi dintre aceste semne se situează în jurul anilor 3300 î.e.n. E vorba de aşa numitele logograme, semne-cuvinte ce reprezintă un obiect sau o acțiune. Pasărea, peştele, grânele, muntele sunt uşor identificabile. Nu însă şi alte elemente, cum ar fi oaia, reprezentată printr-o ciudată cruce aflată intr-un cerc. Prin asocierea logogramelor, se modifică semnificația lor. De pildă, o gură însoțită de o pâine se traduce prin a mânca. Cu timpul, desenele sunt înlocuite de simboluri abstracte, cum ar fi grupurile de bare care seamănă cu niște cuie, inscripționate pe tăbliţe de argilă moale cu ajutorul unui vârf de trestie.` “Scrisul a fost inventat, probabil, cu aproximativ 5000 de ani în urmă. La început, ei desenau imagini, dar apoi acestea s-au transformat în simboluri în forma de cuie, care sunt denumite scriere cuneiformă.” În total, sumeriana se compune din 500 de semne, în principal logograme, apoi silabe. Cuneiformele vor fi în continuare folosite pentru scrierea limbii akkadiene, babiloniene şi asiriene care vor deveni limbi de bază în Mesopotamia. Limba sumeriana a murit aprox. în anul 1800 î.C dar a rămas o limbă clasică a civilizațiilor din Est chiar până la apariția creștinismului. Pe lângă sumeriana se vorbea foarte mult akkadiana. Această limbă stă la baza limbilor populaţiilor Asiatice (Irak, Iran, Pakistan…). Este o limbă dificilă fără vreo asemănare cu celelalte limbi (egipteana, ebraica, etc). Mai târziu limba akkadiana a devenit limba oficială a poporului din zona Irakului de azi. În limbajul sumerienilor găsim părticele din limbajul non-sumerienilor. Aceste cuvinte seamănă cu alte cuvinte din limbajul Semitic. Unii arheologi afirmă ca Semiticii ar fi predecesorii sumerienilor şi se presupune că în anul 2600 – nomazii semitici au venit din partea de vest şi s-au așezat în Mesopotamia (fapt mai puţin argumentat de alţi istorici).